Descriere
„Departe de a fi o biografie romanțată, noutatea acestui studiu constă în maniera obiectivă, rece, pe alocuri distantă, cu care Adriana Zaharia valorifică materialele din presa maghiară pentru prima oară traduse în limba română, reinterpretează documente ignorate de cercetători, pregătind astfel lectura interesantului studiu Biserica, Școala și Armata publicat de Constantin Lucaciu în 1915 la București. Nu mai puțin interesant este Un smerit memoriu (1904), un curajos proiect, cu aparențe de legalitate, în fond subversiv, de mobilizare a uriașei armate de preoți și învățători din Transilvania începutului de secol 20.”
Păcuraru, scriitor, Postfață la Constantin Lucaciu – o figură istorică necunoscută
„Înainte de a prezenta cartea Adrianei Zaharia, vreau să spun încă de la început că o putem proclama cea mai bună cunoscătoare a istoriei familiei Lucaciu, mă refer aici la Vasile Lucaciu, foarte cunoscut dealtfel, dar și la ceilalți membri ai familiei, unul dintre ei fiind fratele Constantin. Prin această carte avem de-a face cu o reconstituire istorică deosebit de semnificativă pentru ceea ce a fost elita românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și din primele decenii ale secolul XX. Adică acea elită transilvană, românească, care a militat cu fapta, cu cuvântul, și cu multe alte inițiative pentru a restitui statutul limbii române, statutul românilor din Austro-Ungaria și, în ultimă instanță, pentru unirea Transilvaniei cu România.”
prof. univ. dr. Toader Nicoară, Informația de Duminică, anul XIX, nr. 927, 26 septembrie 2021
„Dintre marii luptători pentru drepturile românilor și pentru unirea Transilvaniei cu Regatul României, Vasile Lucaciu e unul dintre cei mai cunoscuți, dacă nu din altă parte, măcar din Doina lui Lucaciu. În umbra protagoniștilor care au dus aceste lupte au activat însă și personalități pe care istoria nu le-a remarcat, deși meritele lor nu sunt neînsemnate și nici acțiunile lor nesemnificative. Unul dintre acești mucenici (aproape) neștiuți a fost și fratele mai mic a lui Vasile Lucaciu, Constantin. Pe acesta îl scoate acum din umbra fratelui mai mare Adriana Zaharia, într-un volum ridicat pe o riguroasă muncă de documentare și-n care după o scurtă reconstituire biografică ne este oferit un amplu dosar de presă legat de activitatea parohului din Craidorolț și sunt reproduse două dintre cărțile militante publicate de acesta: Un smerit memoriu, din 1904 și Biserica, școala și armata din 1915.”
Alexandru Cistelecan, Mesagerul Sfântului Anton, anul XXVIII, nr. 169, noiembrie-decembrie 2021
„Rigoarea științifică a cărții Adrianei Zaharia despre preotul Constantin Lucaciu face ca aceasta să stea cu deplină îndreptățire lângă prestigioasele publicații ale Institutului George Barițiu din Cluj. Îi asigură o atare onoare faptul că autoarea s-a dus întotdeauna la dovezile originare pe care le invocă, majoritatea în limba maghiară, și a căror mărturie, deși nefavorabilă în majoritatea cazurilor, este totuși citată fără a i se aduce vreo obiecție, lăsând cititorului ocazia de a-și formula o poziție adversă, în concordanță cu felul în care au evoluat ulterior lucrurile.”
Ion Papuc, Convorbiri literare, anul CLV, nr. 4(316), aprilie 2022
